2 intrări

8 definiții

efilát adj. m., pl. efiláți; f. sg. efilátă, pl. efiláte

EFILÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Lung și subțire. ◊ Talie efilată = mijloc subțire, tras prin inel. [< fr. effilé].

EFILÁT adj. lung și subțire. ♦ talie ~ă = mijloc subțire, tras prin inel. (< fr. effilé)

EFILÁ, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.

EFILÁ, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.

efilá vb. ind. prez. 1 sg. efiléz, 3 sg. și pl. efileáză

EFILÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. ♦ tr. A rări, a fila părul cuiva. ♦ A destrăma o țesătură (fir cu fir). [< fr. effiler].

EFILÁ cv. I. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. II. tr. a rări, a fila părul. ◊ a destrăma o țesătură (fir cu fir). (< fr. effiler)

Intrare: efila
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) efila efilare efilat efilând singular plural
efilea efilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) efilez (să) efilez efilam efilai efilasem
a II-a (tu) efilezi (să) efilezi efilai efilași efilaseși
a III-a (el, ea) efilea (să) efileze efila efilă efilase
plural I (noi) efilăm (să) efilăm efilam efilarăm efilaserăm, efilasem*
a II-a (voi) efilați (să) efilați efilați efilarăți efilaserăți, efilaseți*
a III-a (ei, ele) efilea (să) efileze efilau efila efilaseră
Intrare: efilat
efilat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efilat efilatul efila efilata
plural efilați efilații efilate efilatele
genitiv-dativ singular efilat efilatului efilate efilatei
plural efilați efilaților efilate efilatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)