2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

efilat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr effilé] (Frm) 1 Subțiat. 2 (D. păr) Tăiat șuviță cu șuviță. 3 (D. țesături) Destrămat fir cu fir.

EFILÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Lung și subțire. ◊ Talie efilată = mijloc subțire, tras prin inel. [< fr. effilé].

EFILÁT adj. lung și subțire. ♦ talie ~ă = mijloc subțire, tras prin inel. (< fr. effilé)

EFILÁ, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.

EFILÁ, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.

efilá [At: ABC SĂN., 206 / Pzi: ~léz / E: fr effiler] (Frm) 1-2 vtr A (se) subția. 3 vt A tăia, șuviță cu șuviță, dintr-un păr foarte des. 4 vt A destrăma o țesătură fir cu fir.

EFILÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. ♦ tr. A rări, a fila părul cuiva. ♦ A destrăma o țesătură (fir cu fir). [< fr. effiler].

EFILÁ cv. I. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. II. tr. a rări, a fila părul. ◊ a destrăma o țesătură (fir cu fir). (< fr. effiler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efilát adj. m., pl. efiláți; f. sg. efilátă, pl. efiláte

efilá vb. ind. prez. 1 sg. efiléz, 3 sg. și pl. efileáză

Intrare: efilat
efilat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efilat
  • efilatul
  • efilatu‑
  • efila
  • efilata
plural
  • efilați
  • efilații
  • efilate
  • efilatele
genitiv-dativ singular
  • efilat
  • efilatului
  • efilate
  • efilatei
plural
  • efilați
  • efilaților
  • efilate
  • efilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: efila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • efila
  • efilare
  • efilat
  • efilatu‑
  • efilând
  • efilându‑
singular plural
  • efilea
  • efilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • efilez
(să)
  • efilez
  • efilam
  • efilai
  • efilasem
a II-a (tu)
  • efilezi
(să)
  • efilezi
  • efilai
  • efilași
  • efilaseși
a III-a (el, ea)
  • efilea
(să)
  • efileze
  • efila
  • efilă
  • efilase
plural I (noi)
  • efilăm
(să)
  • efilăm
  • efilam
  • efilarăm
  • efilaserăm
  • efilasem
a II-a (voi)
  • efilați
(să)
  • efilați
  • efilați
  • efilarăți
  • efilaserăți
  • efilaseți
a III-a (ei, ele)
  • efilea
(să)
  • efileze
  • efilau
  • efila
  • efilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

efilat

  • 1. Lung și subțire.
    surse: DN
    • 1.1. Talie efilată = mijloc subțire, tras prin inel.
      surse: DN

etimologie:

efila

etimologie: