7 definiții pentru efet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.

EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.

efét1 sm [At: ENC. ROM. / S și: ephet / Pl: ~eți / E: fr éphète] (Drt) Judecător care facea parte dintr-un tribunal penal, în Atena antică.

EFÉT s.m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal instituit de Dracon la Atena. [< fr. éphète, gr. ephetes].

EFÉT s. m. judecător dintr-un tribunal penal, instituit de Dracon la Atena. (< fr. éphète, gr. ephetes)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: efet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efet
  • efetul
  • efetu‑
plural
  • efeți
  • efeții
genitiv-dativ singular
  • efet
  • efetului
plural
  • efeți
  • efeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

efet

  • 1. de obicei (la) plural Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: