7 definiții pentru efet
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.
EFÉT, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
efét2 sn vz efect
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
efét1 sm [At: ENC. ROM. / S și: ephet / Pl: ~eți / E: fr éphète] (Drt) Judecător care facea parte dintr-un tribunal penal, în Atena antică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFÉT s.m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal instituit de Dracon la Atena. [< fr. éphète, gr. ephetes].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFÉT s. m. judecător dintr-un tribunal penal, instituit de Dracon la Atena. (< fr. éphète, gr. ephetes)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
efét s. m., pl. eféți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
efét s. m., pl. eféți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||