9 definiții pentru efervescent

EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Agitat, frământat; clocotitor. – Din fr. effervescent, lat. effervescens, -ntis.

EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Agitat, frământat; clocotitor. – Din fr. effervescent, lat. effervescens, -ntis.

EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Clocotitor.

efervescént adj. m., pl. efervescénți; f. efervescéntă, pl. efervescénte

efervescént adj. m., pl. efervescénți; f. sg. efervescéntă, pl. efervescénte

EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (Despre lichide) Care dezvoltă gaze puternice în timpul unei reacții chimice. 2. (Fig.) Clocotitor. [Pl. -nți, -nte. / < fr. effervescent, cf. lat. effervescere – a clocoti].

EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (despre lichide) care dezvoltă cu putere gaze în timpul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitat, frământat, clocotitor. (< fr. effervescent, lat. effervescens)

EFERVESCÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lichide) Care produce efervescență; producător de efervescență. 2) fig. Care se manifestă cu efervescență; plin de efervescență. Pasiune ~tă. /<fr. effervescent, lat. effervescens, ~ntis

*efervescént, -ă adj. (lat. effervéscens, – éntis, d. effervéscere, a ferbe [!], a clocoti). Care clocotește.

Intrare: efervescent
efervescent adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efervescent efervescentul efervescentă efervescenta
plural efervescenți efervescenții efervescente efervescentele
genitiv-dativ singular efervescent efervescentului efervescente efervescentei
plural efervescenți efervescenților efervescente efervescentelor
vocativ singular
plural