7 definiții pentru eferent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eferént, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr efférent] 1 Care duce în afară. 2 (Îs) Fibre nervoase ~e Fibre nervoase prin care excitația trece de la centrii nervoși spre periferia corpului.

EFERÉNT, -Ă, eferenți, -te, adj. Care duce (în afară). ◊ Fibre nervoase eferente = fibre nervoase prin care excitația trece de la centrii nervoși spre zonele periferice ale corpului. – Din fr. efférent.

EFERÉNT, -Ă, eferenți, -te, adj. Care duce (în afară). ◊ Fibre nervoase eferente = fibre nervoase prin care excitația trece de la centrii nervoși spre zonele periferice ale corpului. – Din fr. efférent.

EFERÉNT, -Ă adj. Care duce în afară. ◊ Nervi eferenți = nervi prin care excitația trece de la centrii nervoși spre periferia corpului; vase eferente = vase care conduc lichidele secretate. [< fr. efférent, cf. lat. effere – a duce în afară].

EFERÉNT, -Ă adj. (despre vase, nervi) care duce în afară de la un centru important, de la un organ. (< fr. efférent, lat. efferens)

EFERÉNT ~tă (~ți, ~te) Care duce în afară. ◊ Nerv ~ nerv prin care excitația trece de la centrii nervoși spre periferia corpului. /<fr. efférent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eferént (care duce în afară) adj. m., pl. eferénți; f. eferéntă, pl. eferénte

eferént adj. m., pl. eferénți; f. sg. eferéntă, pl. eferénte

Intrare: eferent
eferent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eferent
  • eferentul
  • eferentu‑
  • eferentă
  • eferenta
plural
  • eferenți
  • eferenții
  • eferente
  • eferentele
genitiv-dativ singular
  • eferent
  • eferentului
  • eferente
  • eferentei
plural
  • eferenți
  • eferenților
  • eferente
  • eferentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)