2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

efeminare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~nări / E: efemina] 1-2 (D. bărbați; liv) Dobândire a unor caractere feminine, (fizice sau) psihice. 3-4 (Liv) Imprimare a unor caractere feminine, (fizice sau) psihice, la bărbați. 5 (Pex; rar) Pierdere a forței (morale).

EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. A face să capete sau a căpăta aspect sau caracter feminin. – Din fr. efféminer.

efemina vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr efféminer] 1-4 (D. bărbați; liv) A deveni sau a face să devină asemănător (fizic sau) psihic cu o femeie Si: (înv) a (se) efemeia (1-4). 5-8 (Pex; rar) A-și pierde sau a face să-și piardă forța (morală) Si: a (se) moleși.

EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. – Din fr. efféminer.

EFEMINÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. [< fr. efféminer].

EFEMINÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. ◊ (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare)

*efeminéz v. tr. (lat. effémino, -áre, d. femina, femeĭe). Fig. Afemeĭez, moleșesc sufletu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efeminá (a ~) vb., ind. prez. 3 efemineáză

efeminá vb., ind. prez. 1 sg. efeminéz, 3 sg. și pl. efemineáză

Intrare: efeminare
efeminare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efeminare
  • efeminarea
plural
  • efeminări
  • efeminările
genitiv-dativ singular
  • efeminări
  • efeminării
plural
  • efeminări
  • efeminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: efemina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • efemina
  • efeminare
  • efeminat
  • efeminatu‑
  • efeminând
  • efeminându‑
singular plural
  • efeminea
  • efeminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • efeminez
(să)
  • efeminez
  • efeminam
  • efeminai
  • efeminasem
a II-a (tu)
  • efeminezi
(să)
  • efeminezi
  • efeminai
  • efeminași
  • efeminaseși
a III-a (el, ea)
  • efeminea
(să)
  • efemineze
  • efemina
  • efemină
  • efeminase
plural I (noi)
  • efeminăm
(să)
  • efeminăm
  • efeminam
  • efeminarăm
  • efeminaserăm
  • efeminasem
a II-a (voi)
  • efeminați
(să)
  • efeminați
  • efeminați
  • efeminarăți
  • efeminaserăți
  • efeminaseți
a III-a (ei, ele)
  • efeminea
(să)
  • efemineze
  • efeminau
  • efemina
  • efeminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

efemina

  • 1. rar A (se) moleși, a (se) înmuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: moleși înmuia
  • 2. A face să capete sau a căpăta aspect sau caracter feminin.
    surse: DEX '09 DN sinonime: deviriliza
    • 2.1. (Despre homosexuali) A adopta habitudini feminine.
      surse: MDN '00

etimologie: