2 intrări

8 definiții

efemináre s. f., pl. efeminări

EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. A face să capete sau a căpăta aspect sau caracter feminin. – Din fr. efféminer.

EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. – Din fr. efféminer.

efeminá (a ~) vb., ind. prez. 3 efemineáză

efeminá vb., ind. prez. 1 sg. efeminéz, 3 sg. și pl. efemineáză

EFEMINÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. [< fr. efféminer].

EFEMINÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. ◊ (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare)

*efeminéz v. tr. (lat. effémino, -áre, d. femina, femeĭe). Fig. Afemeĭez, moleșesc sufletu.

Intrare: efemina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) efemina efeminare efeminat efeminând singular plural
efeminea efeminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) efeminez (să) efeminez efeminam efeminai efeminasem
a II-a (tu) efeminezi (să) efeminezi efeminai efeminași efeminaseși
a III-a (el, ea) efeminea (să) efemineze efemina efemină efeminase
plural I (noi) efeminăm (să) efeminăm efeminam efeminarăm efeminaserăm, efeminasem*
a II-a (voi) efeminați (să) efeminați efeminați efeminarăți efeminaserăți, efeminaseți*
a III-a (ei, ele) efeminea (să) efemineze efeminau efemina efeminaseră
Intrare: efeminare
efeminare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efeminare efeminarea
plural efeminări efeminările
genitiv-dativ singular efeminări efeminării
plural efeminări efeminărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)