2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFECTÓR, efectori, s. m. (Biol.; adesea adjectival) 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare. 2. Substanță care modifică activitatea unor enzime. – Din fr. effecteur, lat. effector.

EFECTÓR, efectori, s. m. (Biol.; adesea adjectival) 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare. 2. Substanță care modifică activitatea unor enzime. – Din fr. effecteur, lat. effector.

efector, ~oare [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: fr effecteur, lat effector] 1 a Care execută, face ceva. 2 (Spc; d. organe2) Care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni.

EFECTÓR, -OÁRE adj. (Despre organe) De la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. // s.m. Substanță care modifică activitatea unei enzime. [Cf. fr. effectueur, lat. efector].

EFECTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (organ) de la care pornesc răspunsurile la stimulațiile primite prin organele receptoare. II. s. m. substanță care modifică activitatea unei enzime. (< fr. effecteur, lat. effector)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efectór s. m., adj. m., pl. efectóri; f. sg. și pl. efectoáre

Intrare: efector (adj.)
efector1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efector
  • efectorul
  • efectoru‑
  • efectoare
  • efectoarea
plural
  • efectori
  • efectorii
  • efectoare
  • efectoarele
genitiv-dativ singular
  • efector
  • efectorului
  • efectoare
  • efectoarei
plural
  • efectori
  • efectorilor
  • efectoare
  • efectoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: efector (s.m.)
efector2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efector
  • efectorul
  • efectoru‑
plural
  • efectori
  • efectorii
genitiv-dativ singular
  • efector
  • efectorului
plural
  • efectori
  • efectorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

efector (adj.)

  • 1. biologie Care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

efector (s.m.) biologie

  • 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Substanță care modifică activitatea unor enzime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: