2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – V. edulcora.

edulcorat, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 215/19 / Pl: ~ați, ~e / E: edulcora] (Liv) 1 (Înv; d. băuturi, medicamente etc.) 1 Îndulcit. 2 (Fig; șdp) Care este mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent Si: atenuat, estompat, îndulcit.

EDULCORÁT, -Ă, edulcorați, -te, adj. (Livr.) Atenuat, îndulcit. – Din fr. édulcoré.

EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

EDULCORÁ, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

edulcora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~réz / E: fr édulcorer] (Liv) 1 (C.i. băuturi, medicamente etc.) A îndulci (adăugând zahăr, miere, sirop etc.). 2 (Fig; deseori dep) A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent Si: a atenua, a estompa, a îndulci.

EDULCORÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A atenua; a îndulci. [< fr. édulcorer].

EDULCORÁ vb. tr. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua. (< fr. édulcorer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*edulcorát (livr.) adj. m., pl. edulcoráți; f. edulcorátă, pl. edulcoráte

edulcorá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcoreáză

edulcorá vb., ind. prez. 1 sg. edulcoréz, 3 sg. și pl. edulcoreáză

Intrare: edulcorat
edulcorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edulcorat
  • edulcoratul
  • edulcoratu‑
  • edulcora
  • edulcorata
plural
  • edulcorați
  • edulcorații
  • edulcorate
  • edulcoratele
genitiv-dativ singular
  • edulcorat
  • edulcoratului
  • edulcorate
  • edulcoratei
plural
  • edulcorați
  • edulcoraților
  • edulcorate
  • edulcoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: edulcora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • edulcora
  • edulcorare
  • edulcorat
  • edulcoratu‑
  • edulcorând
  • edulcorându‑
singular plural
  • edulcorea
  • edulcorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • edulcorez
(să)
  • edulcorez
  • edulcoram
  • edulcorai
  • edulcorasem
a II-a (tu)
  • edulcorezi
(să)
  • edulcorezi
  • edulcorai
  • edulcorași
  • edulcoraseși
a III-a (el, ea)
  • edulcorea
(să)
  • edulcoreze
  • edulcora
  • edulcoră
  • edulcorase
plural I (noi)
  • edulcorăm
(să)
  • edulcorăm
  • edulcoram
  • edulcorarăm
  • edulcoraserăm
  • edulcorasem
a II-a (voi)
  • edulcorați
(să)
  • edulcorați
  • edulcorați
  • edulcorarăți
  • edulcoraserăți
  • edulcoraseți
a III-a (ei, ele)
  • edulcorea
(să)
  • edulcoreze
  • edulcorau
  • edulcora
  • edulcoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

edulcorat

etimologie:

edulcora

etimologie: