2 intrări
10 definiții
Explicative DEX
edulcorare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rări / E: edulcora] (Liv) 1 (D. băuturi, medicamente etc.) Îndulcire (prin adăugare de zahăr, de miere, de sirop etc.). 2 (Fig; deseori dep) Atenuare.
EDULCORARE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EDULCORA, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EDULCORA, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
edulcora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez / E: fr édulcorer] (Liv) 1 (C.i. băuturi, medicamente etc.) A îndulci (adăugând zahăr, miere, sirop etc.). 2 (Fig; deseori dep) A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent Si: a atenua, a estompa, a îndulci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EDULCORA vb. I. tr. (Franțuzism) A atenua; a îndulci. [< fr. édulcorer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EDULCORA vb. tr. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua. (< fr. édulcorer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
edulcorare s. f., pl. edulcorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
edulcora (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. edulcorez, 3 edulcorează; conj. prez. 1 sg. să edulcorez, 3 să edulcoreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
edulcora (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcorează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
edulcora vb., ind. prez. 1 sg. edulcorez, 3 sg. și pl. edulcorează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
edulcorare, edulcorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a edulcora. DNsinonime: edulcorație
etimologie:
- edulcora DN
edulcora, edulcorezverb
etimologie:
- édulcorer DEX '09 DEX '98 DN