2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

edulcorare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rări / E: edulcora] (Liv) 1 (D. băuturi, medicamente etc.) Îndulcire (prin adăugare de zahăr, de miere, de sirop etc.). 2 (Fig; deseori dep) Atenuare.

EDULCORARE s.f. Acțiunea de a edulcora; edulcorație. [< edulcora].

EDULCORA, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

EDULCORA, edulcorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A atenua; a îndulci. – Din fr. édulcorer.

edulcora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez / E: fr édulcorer] (Liv) 1 (C.i. băuturi, medicamente etc.) A îndulci (adăugând zahăr, miere, sirop etc.). 2 (Fig; deseori dep) A face mai puțin aspru, mai puțin dur, mai puțin violent Si: a atenua, a estompa, a îndulci.

EDULCORA vb. I. tr. (Franțuzism) A atenua; a îndulci. [< fr. édulcorer].

EDULCORA vb. tr. a îndulci (o băutură, un medicament etc.); a atenua. (< fr. édulcorer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

edulcorare s. f., pl. edulcorări

edulcora (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. edulcorez, 3 edulcorea; conj. prez. 1 sg. să edulcorez, 3 să edulcoreze

edulcora (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 edulcorea

edulcora vb., ind. prez. 1 sg. edulcorez, 3 sg. și pl. edulcorea

Intrare: edulcorare
edulcorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edulcorare
  • edulcorarea
plural
  • edulcorări
  • edulcorările
genitiv-dativ singular
  • edulcorări
  • edulcorării
plural
  • edulcorări
  • edulcorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: edulcora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • edulcora
  • edulcorare
  • edulcorat
  • edulcoratu‑
  • edulcorând
  • edulcorându‑
singular plural
  • edulcorea
  • edulcorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • edulcorez
(să)
  • edulcorez
  • edulcoram
  • edulcorai
  • edulcorasem
a II-a (tu)
  • edulcorezi
(să)
  • edulcorezi
  • edulcorai
  • edulcorași
  • edulcoraseși
a III-a (el, ea)
  • edulcorea
(să)
  • edulcoreze
  • edulcora
  • edulcoră
  • edulcorase
plural I (noi)
  • edulcorăm
(să)
  • edulcorăm
  • edulcoram
  • edulcorarăm
  • edulcoraserăm
  • edulcorasem
a II-a (voi)
  • edulcorați
(să)
  • edulcorați
  • edulcorați
  • edulcorarăți
  • edulcoraserăți
  • edulcoraseți
a III-a (ei, ele)
  • edulcorea
(să)
  • edulcoreze
  • edulcorau
  • edulcora
  • edulcoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

edulcorare, edulcorărisubstantiv feminin

etimologie:
  • edulcora DN

edulcora, edulcorezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.