14 definiții pentru editorial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

editoriál, ~ă [At: CADE / P: ~ri-al / Pl: ~i, ~e și (rar) ~uri / E: fr éditorial] 1-2 a Care aparține editurii sau editării. 3-4 a Privitor la editură sau la editare. 5-6 sn, a (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii unei publicații față de o problemă importantă actuală.

EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n., adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii redacției într-o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial.

EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține editurii sau editării, privitor la edituri sau la editare. 2. S. n. adj. (Articol de ziar, de revistă etc., de obicei nesemnat) care exprimă părerea conducerii unei publicații față de o problemă actuală importantă. [Pr.: -ri-al] – Din fr. éditorial.

EDITORIÁL, -Ă, editoriali, -e, adj. 1. Care e în legătură cu editarea publicațiilor, de editură, al unei edituri. Avîntul vertiginos al producției noastre editoriale în domeniul științei și tehnicii – expresie a capacității de creație a oamenilor noștri de știință, a geniului creator al poporului nostru – este strîns legat de cunoașterea și aplicarea cuceririlor științei sovietice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 1/6. 2. (Despre articole din presă) Care exprimă părerea conducerii unei publicații față de o problemă actuală. ◊ (Substantivat) Editorialul revistei «Lupta de clasă». – Pronunțat: -ri-al.

EDITORIÁL, -Ă adj. Referitor la editarea cărților, a revistelor etc.; de editură. // s.n. Articol în care se arată părerea redacției unei publicații într-o anumită problemă. [Pron. -ri-al. / cf. fr. éditorial, it. editoriale, engl. editorial].

EDITORIÁL, - I. adj. referitor la edituri sau editări. II. s. n. articol de fond care exprimă punctul de vedere al unei publicații sau al unui post de emisiune într-o anumită problemă. (< fr. éditorial)

EDITORIÁL2 ~e n. Articol de ziar sau de revistă care exprimă punctul de vedere oficial al redacției într-o problemă actuală și importantă; articol de fond. [Sil. e-di-to-ri-al] /<fr. éditorial

EDITORIÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de editură; propriu editurii. 2) Care ține de editare; propriu editării. Cheltuieli ~e. [Sil. e-di-to-ri-al] /<fr. éditorial

*editoriál, -ă adj. (d. editor). Care emană de la direcțiunea unuĭ ziar saŭ uneĭ reviste: notă editorială. S. n., pl. e saŭ urĭ. Articul editorial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

editoriál1 (-ri-al) adj. m., pl. editoriáli; f. editoriálă, pl. editoriále

editoriál2 (-ri-al) s. n., pl. editoriále

editoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. editoriáli; f. sg. editoriálă, pl. editoriále

editoriál s. n. (sil. -ri-al), pl. editoriále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EDITORIÁL s. (PRESĂ) articol de fond.

Intrare: editorial
  • silabație: -ri-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • editorial
  • editorialul
  • editorialu‑
  • editoria
  • editoriala
plural
  • editoriali
  • editorialii
  • editoriale
  • editorialele
genitiv-dativ singular
  • editorial
  • editorialului
  • editoriale
  • editorialei
plural
  • editoriali
  • editorialilor
  • editoriale
  • editorialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)