11 definiții pentru edilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. – Din fr. édilité, lat. aedilitas, -atis.

EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. – Din fr. édilité, lat. aedilitas, -atis.

edilitate sf [At: GUSTI, G. V. 35/16 / E: fr édilité, lat aedilitas, -atis] 1 Funcție, demnitate de edil. 2 (În Antichitatea romană) Timp cât cineva exercita funcția de edil. 3 Corp al edililor. 4 Serviciu municipal care se ocupă cu îngrijirea, cu întreținerea edificiilor și cu lucrările de interes public ale unui oraș. 5 Îngrijire, întreținere a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. 6 Înzestrare cu edificii și lucrări de interes public. 7 Disciplină care se ocupă cu studiul și executarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate.

EDILITÁTE s. f. Îngrijirea edificiilor și lucrărilor de interes public ale unei așezări omenești; înzestrarea cu astfel de edificii și lucrări. ♦ Știința și tehnica executării și întreținerii lucrărilor de interes public.

EDILITÁTE s.f. Operă de construire și de îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. ♦ Disciplină care se ocupă cu studierea și cu executarea lucrărilor de interes public. [< lat. aedilitas, cf. fr. édilité].

EDILITÁTE s. f. 1. operă de construire și de îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. 2. disciplină cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public. (< fr. édilité, lat. aedilitas)

EDILITÁTE f. Ansamblul lucrărilor de interes public dintr-o localitate, destinată asigurării unui mediu salubru pentru locuitorii acesteia. /<fr. édilité, lat. aedilitas, ~atis

edilitate f. 1. magistratura edililor; 2. consiliu municipal: edilitatea bucureșteană.

*edilitáte f. (lat. aedílitas, -átis). Funcțiunea de edil. Îngrijirea orașuluĭ (strade, edificiĭ publice, apă, canalizare ș. a.), care e sarcina primaruluĭ și a consiliuluĭ municipal.

lez-edilitate sfs [At: CĂLINESCU, C. O. 98 / S și: lès-edilitate / E: lez- + edilitate] 1-2 (Rar; îs) Crimă de ~ Ofensă adusă (edilității sau) spiritului edilitar. corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

edilitáte s. f., g.-d. art. edilitắții

edilitáte s. f., g.-d. art. edilității

Intrare: edilitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edilitate
  • edilitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • edilități
  • edilității
plural
vocativ singular
plural

edilitate

  • 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: