9 definiții pentru edil

EDÍL, edili, s. m. 1. (În Antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.

EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.

EDÍL, edili, s. m. (Învechit) Persoană care face parte din conducerea treburilor unui oraș.

EDÍL s.m. 1. Magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc. 2. Consilier comunal dintr-un oraș mare care se ocupă cu probleme de edilitate. [< lat. aedilis, cf. fr. édile].

EDÍL s. m. 1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc. 2. consilier comunal într-un oraș mare cu probleme de edilitate. (< fr. édile, lat. aedilis)

edil m. 1. od., magistrat roman însărcinat cu inspecțiunea edificiilor, cu direcțiunea jocurilor; 2. azi, consilier municipal al unui oraș.

*edíl m., pl. (lat. aedilis, d. aedes, casă templu). La Romanĭ, magistrat însărcinat cu inspectarea și întreținerea edificiilor publice; azĭ (une-orĭ ironic), funcționar municipal, ca: primar, consilier comunal.

Intrare: edil
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edil edilul
plural edili edilii
genitiv-dativ singular edil edilului
plural edili edililor
vocativ singular
plural