11 definiții pentru edicul

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDICUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum.

edicul sn [At: LM / V: (înv) sf / Pl: ~e / E: fr édicule, lat aediculum] 1 Templu mic. 2 Capelă (închisă cu grilă). 3 Nișă într-o încăpere funerară, pentru portierele morților sau pentru urne. 4-5 Chioșc sau pavilion într-un loc public. 6-7 Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 8 Tabernacul într-un templu roman.

EDICUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică și ușoară ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum.

EDICUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică și ușoară (de obicei în grădini, în parcuri). V. căsuță, chioșc. ♦ Construcție care adăpostește de intemperii o lucrare de artă. 2. Nișă într-o încăpere funerară pentru portretele morților sau pentru urnele funerare.

EDICUL s.n. 1. Chioșc, pavilion făcut de obicei în parcuri. ♦ Învelitoare, acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. 2. Nișă în care se pun portretele morților, urnele funerare. [< fr. édicule].

EDICUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat. ◊ nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare. 2. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri. 3. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. (< fr. édicule, lat. aediculum)

EDICUL ~e n. 1) Mic edificiu (chioșc, pavilion) ridicat într-un loc public. 2) Construcție ușoară care apără de intemperii o lucrare de artă. /<fr. édicule, lat. aediculum

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: edicul
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edicul
  • ediculul
  • ediculu‑
plural
  • edicule
  • ediculele
genitiv-dativ singular
  • edicul
  • ediculului
plural
  • edicule
  • ediculelor
vocativ singular
plural
ediculă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

edicul, ediculesubstantiv neutru

  • 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Tabernacul într-un templu roman. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.