4 definiții pentru edicta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

edicta vt [At: LM / Pzi: ~téz / E: fr édicter, lat edictare] 1-2 (Liv; c.i. legi, dispoziții, ordonanțe etc.) A promulga prin edict (1-2).

EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].

EDICTÁ vb. tr. a da un edict; a proclama. (< lat. edictare, fr. édicter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

edictá vb. ind. prez. 1 sg. edictéz, 3 sg. și pl. edicteáză

Intrare: edicta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • edicta
  • edictare
  • edictat
  • edictatu‑
  • edictând
  • edictându‑
singular plural
  • edictea
  • edictați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • edictez
(să)
  • edictez
  • edictam
  • edictai
  • edictasem
a II-a (tu)
  • edictezi
(să)
  • edictezi
  • edictai
  • edictași
  • edictaseși
a III-a (el, ea)
  • edictea
(să)
  • edicteze
  • edicta
  • edictă
  • edictase
plural I (noi)
  • edictăm
(să)
  • edictăm
  • edictam
  • edictarăm
  • edictaserăm
  • edictasem
a II-a (voi)
  • edictați
(să)
  • edictați
  • edictați
  • edictarăți
  • edictaserăți
  • edictaseți
a III-a (ei, ele)
  • edictea
(să)
  • edicteze
  • edictau
  • edicta
  • edictaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)