3 definiții pentru edicta

edictá vb. ind. prez. 1 sg. edictéz, 3 sg. și pl. edicteáză

EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].

EDICTÁ vb. tr. a da un edict; a proclama. (< lat. edictare, fr. édicter)

Intrare: edicta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) edicta edictare edictat edictând singular plural
edictea edictați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) edictez (să) edictez edictam edictai edictasem
a II-a (tu) edictezi (să) edictezi edictai edictași edictaseși
a III-a (el, ea) edictea (să) edicteze edicta edictă edictase
plural I (noi) edictăm (să) edictăm edictam edictarăm edictaserăm, edictasem*
a II-a (voi) edictați (să) edictați edictați edictarăți edictaserăți, edictaseți*
a III-a (ei, ele) edictea (să) edicteze edictau edicta edictaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)