7 definiții pentru edenic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique.

EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique.

edénic, ~ă a [At: TEODOREANU, L. 128 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr édénique] 1 (Liv) Care aparține edenului (1). 2 Care se referă la eden (1). 3 (Fig) Frumos. 4 (Fig) Plăcut. 5 (Fig) Încântător. 6 Ca în eden (1). 7 Din eden (1). 8 De rai.

EDÉNIC, -Ă adj. De rai. ♦ Plăcut, încântător; paradiziac; frumos. [Cf. fr. édénique].

EDÉNIC, -Ă adj. paradiziac. ◊ (fig.) foarte frumos, încântător. (< fr. édénique)

EDÉNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eden; propriu edenului. Grădină ~că. 2) fig. Care este foarte frumos și foarte plăcut (ca în eden). Priveliște ~că. /<fr. édénique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice

edénic adj. m., pl. edénici; f. sg. edénică, pl. edénice

Intrare: edenic
edenic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edenic
  • edenicul
  • edenicu‑
  • edenică
  • edenica
plural
  • edenici
  • edenicii
  • edenice
  • edenicele
genitiv-dativ singular
  • edenic
  • edenicului
  • edenice
  • edenicei
plural
  • edenici
  • edenicilor
  • edenice
  • edenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

edenic

etimologie: