7 definiții pentru edenic

EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique.

EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr. édénique.

edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice

edénic adj. m., pl. edénici; f. sg. edénică, pl. edénice

EDÉNIC, -Ă adj. De rai. ♦ Plăcut, încântător; paradiziac; frumos. [Cf. fr. édénique].

EDÉNIC, -Ă adj. paradiziac. ◊ (fig.) foarte frumos, încântător. (< fr. édénique)

EDÉNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eden; propriu edenului. Grădină ~că. 2) fig. Care este foarte frumos și foarte plăcut (ca în eden). Priveliște ~că. /<fr. édénique

Intrare: edenic
edenic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edenic edenicul edenică edenica
plural edenici edenicii edenice edenicele
genitiv-dativ singular edenic edenicului edenice edenicei
plural edenici edenicilor edenice edenicelor
vocativ singular
plural