11 definiții pentru edem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

edém2 sn vz eden

edém1 sn [At: CORNEA, E. I. 112/32 / V: (rar) sf, (îvr) oedemă sf / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr oedème] 1 (Med) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. 2 (Îs) ~ pulmonar Afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare.

EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème.

EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème.

EDÉM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în țesuturi, mai ales în țesutul celular subcutanat. Edem pulmonar.

EDÉM s.n. (Med.) Umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sanguine în alveolele pulmonare. [< fr. oedème, cf. gr. oidema – umflătură].

EDÉM s. n. umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ♦ ~ pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. (< fr. oedème)

EDÉM ~e n. med. Umflătură nedureroasă rezultată prin acumulare de lichid seros în țesuturi. /<fr. œdeme

*edémă f., pl. e (vgr. oidema. V. udmă). Med. Unflătură a peleĭ produsă de o grămădire de ser fără a fi inflamatorie, ca udma. – Și edem n., pl. e și urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: edem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edem
  • edemul
  • edemu‑
plural
  • edeme
  • edemele
genitiv-dativ singular
  • edem
  • edemului
plural
  • edeme
  • edemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)