2 definiții pentru edafogen

edafogén adj. m., pl. edafogéni; f. sg. edafogénă, pl. edafogéne


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EDAFO- „sol, teren, pămînt”. ◊ gr. edaphos „pămînt, teren” > fr. édapho-, engl. id. > rom. edafo-.~fite (v. -fit), s. f. pl., totalitatea plantelor care formează flora microscopică a solului; ~gen (v. -gen1), adj., care este produs de condițiile solului; ~id (v. -id), s. m., formație geologică naturală, similară unui complex stratigrafic pedogenetic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul solului. 2. Studiul formării, compoziției și al influenței solului asupra organismelor. 3. Disciplină medicală care studiază rolul constituției celulare, tisulare și individuale, în răspunsul la influențe patogene fizice sau chimice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă a solului care este neinfluențată de rădăcinile plantelor; ~tip (v. -tip), s. n., ecotip format sub acțiunea anumitor condiții de sol; ~top (v. -top), s. n., ansamblu omogen de factori ecologici, specifici solului unei comunități de organisme vii.

Intrare: edafogen
edafogen adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edafogen edafogenul edafoge edafogena
plural edafogeni edafogenii edafogene edafogenele
genitiv-dativ singular edafogen edafogenului edafogene edafogenei
plural edafogeni edafogenilor edafogene edafogenelor
vocativ singular
plural