2 definiții pentru edafogen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

edafogén adj. m., pl. edafogéni; f. sg. edafogénă, pl. edafogéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EDAFO- „sol, teren, pămînt”. ◊ gr. edaphos „pămînt, teren” > fr. édapho-, engl. id. > rom. edafo-.~fite (v. -fit), s. f. pl., totalitatea plantelor care formează flora microscopică a solului; ~gen (v. -gen1), adj., care este produs de condițiile solului; ~id (v. -id), s. m., formație geologică naturală, similară unui complex stratigrafic pedogenetic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul solului. 2. Studiul formării, compoziției și al influenței solului asupra organismelor. 3. Disciplină medicală care studiază rolul constituției celulare, tisulare și individuale, în răspunsul la influențe patogene fizice sau chimice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă a solului care este neinfluențată de rădăcinile plantelor; ~tip (v. -tip), s. n., ecotip format sub acțiunea anumitor condiții de sol; ~top (v. -top), s. n., ansamblu omogen de factori ecologici, specifici solului unei comunități de organisme vii.

Intrare: edafogen
edafogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edafogen
  • edafogenul
  • edafogenu‑
  • edafoge
  • edafogena
plural
  • edafogeni
  • edafogenii
  • edafogene
  • edafogenele
genitiv-dativ singular
  • edafogen
  • edafogenului
  • edafogene
  • edafogenei
plural
  • edafogeni
  • edafogenilor
  • edafogene
  • edafogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)