7 definiții pentru ecuson

ECUSÓN, ecusoane, s. n. 1. Ornament sculptat, pictat etc., de obicei în formă de scut, pe care sunt înfățișate inscripții, elemente heraldice etc. 2. Plăcuță de metal, de plastic etc., având imprimate unele date despre persoana care o poartă, ca legitimație, la locul de muncă, la conferințe, congrese etc. – Din fr. écusson.

ECUSÓN, ecusoane, s. n. 1. Ornament sculptat, pictat etc., de obicei în formă de scut, pe care sunt înfățișate inscripții, elemente heraldice etc. 2. Mică bucată de metal, de plastic sau țesătură atașată de îmbrăcăminte, având imprimate unele date despre persoana care o poartă. – Din fr. écusson.

ecusón s. n., pl. ecusoáne

ecusón s. n., pl. ecusoáne

ECUSÓN s.n. 1. Stemă, blazon. 2. Placă de metal sau din alt material, de obicei în formă de scut, care poartă anumite însemne. ♦ (Arhit.) Loc încadrat de decorații și de ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții. [Pl. -oane. / < fr. écusson].

ECUSÓN s. n. 1. mică bucată de stofă sau de mătase cusută pe o uniformă militară indicând arma, unitatea etc. ◊ mică piesă de plastic, de metal sau țesătură, purtată ca legitimație la locul de muncă, la congrese etc. 2. stemă blazon. 3. placă de metal sau alt material în formă de scut, care poartă anumite însemne. ◊ loc încadrat de decorații și ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții. (< fr. écusson)

ECUSÓN ~oáne n. 1) Ornament împodobit cu inscripții, semne heraldice etc. 2) Mică bucată de stofă cusută pe o uniformă (în special militară), care indică apartenența la o unitate sau la o organizație. /<fr. écusson

Intrare: ecuson
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecuson ecusonul
plural ecusoane ecusoanele
genitiv-dativ singular ecuson ecusonului
plural ecusoane ecusoanelor
vocativ singular
plural