11 definiții pentru ecpaia

ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba.

ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Înv.) Personalul din serviciul unui mare demnitar. [Pr.: -pa-ia] – Cf. tc. etba.

ECPAIÁ, ecpaiele, s. f. (Turcism învechit) Personalul din serviciul unui mare demnitar. V. suită, alai. ♦ Tagmă, grupare socială privilegiată. Unul de-ai noștri... să între în ecpaiaua senatorlîcului. ALECSANDRI, T. 1234.

ecpaiá (înv.) s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle, art. ecpaiélele

ecpaiá s. f., art. ecpaiáua, g.-d. art. ecpaiélei; pl. ecpaiéle

ECPAIÁ s. v. alai, cortegiu, suită.

ecpaiá (ecpaiéle), s. f.1. (Înv.) Cortegiu. – 2. (Fam., Mold.) Mulțime, gloată, droaie. – Var. etpaia. Tc. (arab.) etba (Șeineanu, III, 50).

ecpaiá, ecpaiéle, s.f. (înv.) 1. casa civilă a domnitorului; suită domnească. 2. personalul din serviciul unui mare demnitar. 3. clasă socială.

ecpaià f. 1. od. suită domnească, casa civilă a Domnului: Domnitorul împreună cu toată ecpaiaua sa FIL.; 2. clasă socială: ecpaiaua privilegiată, ecpaiaua cârmuirii AL. [Turc. ETBÁ].

ecpaĭá și etpaĭá f. (turc. etba, d. ar. etba', pl. d. tabi, suită). Vechĭ. Suită domnească. Iron. Clasă socială (maĭ ales cea de sus), ceată, liotă (de chilipirgiĭ): ecpaĭaŭa bugetuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ecpaiá s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ.

Intrare: ecpaia
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecpaia ecpaiaua
plural ecpaiele ecpaielele
genitiv-dativ singular ecpaiele ecpaielei
plural ecpaiele ecpaielelor
vocativ singular
plural