Definiția cu ID-ul 579793:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*ecóŭ n., pl. urĭ (fr. écho, lat. echo, d. vgr. ehó, răsunet). Răsunet, întoarcerea unuĭ sunet care s’a izbit de ceva. Locu unde se produce ecou. Fig. Loc unde se vorbesc anumite lucrurĭ: Parisu e ecou lumiĭ întregĭ. Reproducere, repetare a unuĭ zvon, a uneĭ știrĭ. Aceste știrĭ repetate: a face ecourile într’un ziar. Persoană care repetă: a te face ecou unuĭ zvon.