2 intrări

3 definiții

ecorșá vb., ind. prez. 1 sg. ecorșéz, 3 sg. și pl. ecorșeáză

ECORȘÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A jupui pielea, scoarța. [P.i. 3 -șază. / < fr. écorcher].

ECORȘÁ vb. tr. a jupui pielea, scoarța. (< fr. écorcher)

Intrare: ecorșat
ecorșat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecorșat
  • ecorșatul
  • ecorșatu‑
  • ecorșa
  • ecorșata
plural
  • ecorșați
  • ecorșații
  • ecorșate
  • ecorșatele
genitiv-dativ singular
  • ecorșat
  • ecorșatului
  • ecorșate
  • ecorșatei
plural
  • ecorșați
  • ecorșaților
  • ecorșate
  • ecorșatelor
vocativ singular
plural
ecorșare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecorșare
  • ecorșarea
plural
  • ecorșări
  • ecorșările
genitiv-dativ singular
  • ecorșări
  • ecorșării
plural
  • ecorșări
  • ecorșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ecorșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ecorșa
  • ecorșare
  • ecorșat
  • ecorșând
singular plural
  • ecorșea
  • ecorșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ecorșez
(să)
  • ecorșez
  • ecorșam
  • ecorșai
  • ecorșasem
a II-a (tu)
  • ecorșezi
(să)
  • ecorșezi
  • ecorșai
  • ecorșași
  • ecorșaseși
a III-a (el, ea)
  • ecorșea
(să)
  • ecorșeze
  • ecorșa
  • ecorșă
  • ecorșase
plural I (noi)
  • ecorșăm
(să)
  • ecorșăm
  • ecorșam
  • ecorșarăm
  • ecorșaserăm
  • ecorșasem
a II-a (voi)
  • ecorșați
(să)
  • ecorșați
  • ecorșați
  • ecorșarăți
  • ecorșaserăți
  • ecorșaseți
a III-a (ei, ele)
  • ecorșea
(să)
  • ecorșeze
  • ecorșau
  • ecorșa
  • ecorșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)