2 intrări

3 definiții

ecorșá vb., ind. prez. 1 sg. ecorșéz, 3 sg. și pl. ecorșeáză

ECORȘÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A jupui pielea, scoarța. [P.i. 3 -șază. / < fr. écorcher].

ECORȘÁ vb. tr. a jupui pielea, scoarța. (< fr. écorcher)

Intrare: ecorșat
ecorșat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecorșat ecorșatul ecorșa ecorșata
plural ecorșați ecorșații ecorșate ecorșatele
genitiv-dativ singular ecorșat ecorșatului ecorșate ecorșatei
plural ecorșați ecorșaților ecorșate ecorșatelor
vocativ singular
plural
ecorșare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecorșare ecorșarea
plural ecorșări ecorșările
genitiv-dativ singular ecorșări ecorșării
plural ecorșări ecorșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ecorșa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ecorșa ecorșare ecorșat ecorșând singular plural
ecorșea ecorșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ecorșez (să) ecorșez ecorșam ecorșai ecorșasem
a II-a (tu) ecorșezi (să) ecorșezi ecorșai ecorșași ecorșaseși
a III-a (el, ea) ecorșea (să) ecorșeze ecorșa ecorșă ecorșase
plural I (noi) ecorșăm (să) ecorșăm ecorșam ecorșarăm ecorșaserăm, ecorșasem*
a II-a (voi) ecorșați (să) ecorșați ecorșați ecorșarăți ecorșaserăți, ecorșaseți*
a III-a (ei, ele) ecorșea (să) ecorșeze ecorșau ecorșa ecorșaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)