economism sn [At: ARGHEZI, S. XXXIV, 248 / E: fr économisme, rs економизм] 1 Doctrină care pune accent pe faptele economice în explicarea fenomenelor sociale și politice. 2 Mod de acțiune conform economismului (1). 3-4 Teorie și practică a economismului (1). 5 (Pol) Curent manifestat în cadrul social- democrației, care susținea numai lupta muncitorilor în plan economic.

ECONOMISM s. n. Curent oportunist în sînul mișcării muncitorești, care, propagînd ploconirea în fața spontaneității mișcării muncitorești, neagă rolul conducător al partidului clasei muncitoare și al teoriei revoluționare, considerînd că clasa muncitoare trebuie să ducă numai lupta economică, lupta politică lăsînd-o în seama burgheziei; a apărut la sfîrșitul secolului al XIX-lea în unele țări din Europa precum și în Rusia, unde a fost combătut și zdrobit de Lenin.

ECONOMISM s.n. Curent oportunist manifestat în sînul mișcării muncitorești ruse la sfîrșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care nega rolul conducător al partidului clasei muncitoare și rolul teoriei revoluționare, considerînd că proletariatul trebuie să se limiteze numai la lupta economică, lăsînd lupta politică în seama burgheziei liberale. [< rus. ekonomizm].

ECONOMISM s. n. concept social-democrat care consideră că proletariatul trebuie să se limiteze la lupta economică prin intermediul sindicatelor. (< fr. économisme, rus. ekonomizm)

economism s. n.

economism s. n.

economism s. n.