6 definiții pentru economism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

economísm sn [At: ARGHEZI, S. XXXIV, 248 / E: fr économisme, rs економизм] 1 Doctrină care pune accent pe faptele economice în explicarea fenomenelor sociale și politice. 2 Mod de acțiune conform economismului (1). 3-4 Teorie și practică a economismului (1). 5 (Pol) Curent manifestat în cadrul social- democrației, care susținea numai lupta muncitorilor în plan economic.

ECONOMÍSM s. n. Curent oportunist în sînul mișcării muncitorești, care, propagînd ploconirea în fața spontaneității mișcării muncitorești, neagă rolul conducător al partidului clasei muncitoare și al teoriei revoluționare, considerînd că clasa muncitoare trebuie să ducă numai lupta economică, lupta politică lăsînd-o în seama burgheziei; a apărut la sfîrșitul secolului al XIX-lea în unele țări din Europa precum și în Rusia, unde a fost combătut și zdrobit de Lenin.

ECONOMÍSM s.n. Curent oportunist manifestat în sânul mișcării muncitorești ruse la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care nega rolul conducător al partidului clasei muncitoare și rolul teoriei revoluționare, considerând că proletariatul trebuie să se limiteze numai la lupta economică, lăsând lupta politică în seama burgheziei liberale. [< rus. ekonomizm].

ECONOMÍSM s. n. concept social-democrat care consideră că proletariatul trebuie să se limiteze la lupta economică prin intermediul sindicatelor. (< fr. économisme, rus. ekonomizm)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: economism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • economism
  • economismul
  • economismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • economism
  • economismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

economism

  • 1. Curent oportunist în sânul mișcării muncitorești, care, propagând ploconirea în fața spontaneității mișcării muncitorești, neagă rolul conducător al partidului clasei muncitoare și al teoriei revoluționare, considerând că clasa muncitoare trebuie să ducă numai lupta economică, lupta politică lăsând-o în seama burgheziei; a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în unele țări din Europa precum și în Rusia, unde a fost combătut și zdrobit de Lenin.
    surse: DLRLC DN

etimologie: