10 definiții pentru economat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECONOMÁT, economate, s. n. Magazin în care se vând salariaților unor întreprinderi, firme, pensionari etc. produse de primă necesitate (la un preț mai scăzut). – Din fr. économat.

economat sn [At: COSTINESCU / V: (rar) ic~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr économat] 1 (Înv) Serviciu administrativ al unei instituții. 2-3 Funcție de econom (1-2) Si: (înv) economie2 (1-2). 4-5 Perioadă de timp în care cineva exercită funcția de econom (1-2) Si: (înv) economie2 (3-4). 6-7 (Asr) Sediu unde își desfășoară activitatea economul (1-2) Si: (înv) economie2 (5-6). 8 (Înv) Magazin de aprovizionare în cadrul unei întreprinderi sau instituții, pentru salariați și pentru familiile lor. 9 Magazin pentru persoanele defavorizate, unde se pot cumpăra produse de primă necesitate la prețuri de producție.

ECONOMÁT, economate, s. n. (Ieșit din uz) Magazin de aprovizionare în cadrul unei întreprinderi și instituții, care avea drept scop procurarea bunurilor de consum de primă necesitate pentru salariați și pentru familiile lor. – Din fr. économat.

ECONOMÁT, economate, s. n. (Ieșit din uz) Magazin care aproviziona pe salariații unei instituții sau unei întreprinderi. De ce nu era obligat patronatul să facă economate, să înființeze cantine? PAS, Z. IV 48.

ECONOMÁT s.n. (În trecut) Magazin care aproviziona salariații unor întreprinderi. [Pl. -te, -turi. / < fr. économat].

ECONOMÁT s. n. magazin care aprovizionează salariații unor întreprinderi. (< fr. économat)

economat n. însărcinarea economului, biuroul său.

*economát n., pl. e (fr. économat). Funcțiunea de econom. Bĭurou luĭ. – Și iconomat (după iconom).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

economát s. n., pl. economáte

economát s. n., pl. economáte

Intrare: economat
economat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • economat
  • economatul
  • economatu‑
plural
  • economate
  • economatele
genitiv-dativ singular
  • economat
  • economatului
plural
  • economate
  • economatelor
vocativ singular
plural
economat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • economat
  • economatul
  • economatu‑
plural
  • economaturi
  • economaturile
genitiv-dativ singular
  • economat
  • economatului
plural
  • economaturi
  • economaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

economat

  • 1. Magazin în care se vând salariaților unor întreprinderi, firme, pensionari etc. produse de primă necesitate (la un preț mai scăzut).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • De ce nu era obligat patronatul să facă economate, să înființeze cantine? PAS, Z. IV 48.
      surse: DLRLC

etimologie: