7 definiții pentru ecologic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECOLÓGIC, -Ă, ecologici, -ce, adj. Care aparține ecologiei, privitor la ecologie. – Din fr. écologique.

ECOLÓGIC, -Ă, ecologici, -ce, adj. Care aparține ecologiei, privitor la ecologie. – Din fr. écologique.

ecológic, ~ă a [At: ENC. AGR. IV, 343 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr écologique] 1-2 Care se referă la ecologie (1-2). 3-4 Privitor la ecologie (1-2). 5-6 Care aparține ecologiei (1-2). 7-8 Din punctul de vedere al ecologiei (1-2).

ECOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la ecologie. [< fr. écologique].

ecológic, -ă adj. Privitor la ecologie ◊ „Ca orice semnal de alarmă privind echilibrul ecologic al planetei noastre, acesta și-a avut valoarea sa, așa cum continuă să aibă și după instituționalizarea apărării mediului.” Cont. 22 III 74 p. 10. ◊ „Planta-petrol prezintă și un avantaj ecologic: ea absoarbe bioxidul de carbon pe care arderea cărbunilor și produselor petroliere îl împrăștie în atmosferă.” Sc. 12 I 78 p. 6. ◊ „[...] un alt important accident ecologic continuă să stârnească controverse în Brazilia. Este vorba de utilizarea în jungla Amazonului a două defoliante [...]” R.l. 20 III 84 p. 6; v. și defoliant, ecofilm, ecomodel, viral (din fr. écologique; cf. engl. ecological; DMN 1968, BD 1970, MNC 1986; Th. Hristea în LR 3/72 p. 193; DEX, DN3)

ECOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ecologie; propriu ecologiei. /<fr. écologique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ecológic adj. m., pl. ecológici; f. ecológică, pl. ecológice

Intrare: ecologic
ecologic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecologic
  • ecologicul
  • ecologicu‑
  • ecologică
  • ecologica
plural
  • ecologici
  • ecologicii
  • ecologice
  • ecologicele
genitiv-dativ singular
  • ecologic
  • ecologicului
  • ecologice
  • ecologicei
plural
  • ecologici
  • ecologicilor
  • ecologice
  • ecologicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ecologic

  • 1. Care aparține ecologiei, privitor la ecologie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: