5 definiții pentru ecluzist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLUZÍST, -Ă, ecluziști, -ste, s. m. și f. Lucrător la ecluză. – Ecluză + suf. -ist.

ECLUZÍST, -Ă, ecluziști, -ste, s. m. și f. Lucrător la ecluză. – Ecluză + suf. -ist.

ecluzíst, ~ă smf [At: DEX-S / Pl: ~iști, ~e / E: ecluză + -ist] Ecluzier (2-3).

ECLUZÍST, -Ă s. m. muncitor la ecluză. (< ecluză + -ist)

ecluzíst, -ă s. m. f. Muncitor la ecluză ◊ „Pe fetiță o cheamă Lotrina. (S-a născut la Lotru!) Stie că tata e «ecluzist», ca și mama.” Sc. 15 III 79 p. 2 (din ecluză + -ist; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ecluzist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecluzist
  • ecluzistul
  • ecluzistu‑
plural
  • ecluziști
  • ecluziștii
genitiv-dativ singular
  • ecluzist
  • ecluzistului
plural
  • ecluziști
  • ecluziștilor
vocativ singular
  • ecluzistule
  • ecluziste
plural
  • ecluziștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ecluzist, -ă ecluzistă

  • 1. Lucrător la ecluză.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Ecluză + sufix -ist.
    surse: DEX '09 MDN '00