2 intrări

9 definiții

ecluzá [At: DN2 / Pzi: ~zéz / E: fr écluser] 1 vt (C.i. un curs de apă, un canal etc.) A închide cu o ecluză. 2 vi (D. nave) A trece printr-o ecluză.

ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.

ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.

ecluzá (a ~) (e-clu-) vb., ind. prez. 3 ecluzeáză

ecluzá vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzéz, 3 sg. și pl. ecluzeáză

ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser].

ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser)

A ECLUZÁ ~éz 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ecluzá vb. I A trece printre ecluze ◊ „În cursul zilei de luni [...] la Agigea a fost ecluzat un nou convoi de nave, compus din 4 barje de câte 3000 tone fiecare [...]” R.l. 27 VIII 85 p. 5 (din ecluză; cf. fr. écluser; DEX, DN3)

Intrare: ecluza
  • silabație: -clu-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ecluza ecluzare ecluzat ecluzând singular plural
ecluzea ecluzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ecluzez (să) ecluzez ecluzam ecluzai ecluzasem
a II-a (tu) ecluzezi (să) ecluzezi ecluzai ecluzași ecluzaseși
a III-a (el, ea) ecluzea (să) ecluzeze ecluza ecluză ecluzase
plural I (noi) ecluzăm (să) ecluzăm ecluzam ecluzarăm ecluzaserăm, ecluzasem*
a II-a (voi) ecluzați (să) ecluzați ecluzați ecluzarăți ecluzaserăți, ecluzaseți*
a III-a (ei, ele) ecluzea (să) ecluzeze ecluzau ecluza ecluzaseră
Intrare: ecluzat
ecluzat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecluzat ecluzatul ecluza ecluzata
plural ecluzați ecluzații ecluzate ecluzatele
genitiv-dativ singular ecluzat ecluzatului ecluzate ecluzatei
plural ecluzați ecluzaților ecluzate ecluzatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)