2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.

ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.

ecluzá [At: DN2 / Pzi: ~zéz / E: fr écluser] 1 vt (C.i. un curs de apă, un canal etc.) A închide cu o ecluză. 2 vi (D. nave) A trece printr-o ecluză.

ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide cu o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser]. corectată

ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser)

ecluzá vb. I A trece printre ecluze ◊ „În cursul zilei de luni [...] la Agigea a fost ecluzat un nou convoi de nave, compus din 4 barje de câte 3000 tone fiecare [...]” R.l. 27 VIII 85 p. 5 (din ecluză; cf. fr. écluser; DEX, DN3)

A ECLUZÁ ~éz 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ecluzá (a ~) (e-clu-) vb., ind. prez. 3 ecluzeáză

ecluzá vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzéz, 3 sg. și pl. ecluzeáză

Intrare: ecluzat
ecluzat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecluzat
  • ecluzatul
  • ecluzatu‑
  • ecluza
  • ecluzata
plural
  • ecluzați
  • ecluzații
  • ecluzate
  • ecluzatele
genitiv-dativ singular
  • ecluzat
  • ecluzatului
  • ecluzate
  • ecluzatei
plural
  • ecluzați
  • ecluzaților
  • ecluzate
  • ecluzatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ecluza
  • silabație: e-clu-za info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ecluza
  • ecluzare
  • ecluzat
  • ecluzatu‑
  • ecluzând
  • ecluzându‑
singular plural
  • ecluzea
  • ecluzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ecluzez
(să)
  • ecluzez
  • ecluzam
  • ecluzai
  • ecluzasem
a II-a (tu)
  • ecluzezi
(să)
  • ecluzezi
  • ecluzai
  • ecluzași
  • ecluzaseși
a III-a (el, ea)
  • ecluzea
(să)
  • ecluzeze
  • ecluza
  • ecluză
  • ecluzase
plural I (noi)
  • ecluzăm
(să)
  • ecluzăm
  • ecluzam
  • ecluzarăm
  • ecluzaserăm
  • ecluzasem
a II-a (voi)
  • ecluzați
(să)
  • ecluzați
  • ecluzați
  • ecluzarăți
  • ecluzaserăți
  • ecluzaseți
a III-a (ei, ele)
  • ecluzea
(să)
  • ecluzeze
  • ecluzau
  • ecluza
  • ecluzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ecluza

  • 1. tranzitiv A închide cu o ecluză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. intranzitiv (Despre nave) A trece printr-o ecluză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: