7 definiții pentru eclogit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eclogit sn [At: ENC. ROM. / V: (rar) ~ă sf / Pl: ? / E: fr éclogite, ger Eklogit] Rocă metamorfică din grupul șisturilor cristaline.
ECLOGIT s. n. Rocă metamorfică, cu structură granulară, compusă din piroxen alcalin verde și din granat2 roșu. (din fr. éclogite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
eclogită sf vz eclogit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eclogit (desp. e-clo-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eclogit (e-clo-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eclogit s. n. (sil. -clo-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ECLOGÍT (< fr.; {s} gr. eklogê „selecție”) s. n. Rocă metamorfică de culoare închisă, cu structurală granulară, constituită din granați și piroxeni. Varietățile de jadeit și hornblendă se utilizează la confecționarea obiectelor ornamentale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: e-clo-git
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eclogitsubstantiv neutru
- 1. Rocă metamorfică, cu structură granulară, compusă din piroxen alcalin verde și din granat roșu. MDN '00
etimologie:
- éclogite MDN '00