2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse.

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse.

ecli1 sf [At: NICA, L. VAM. / Pl: ~se / E: fr éclisse] 1 Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2 (Lpl) Pereți laterali ai unui instrument cu coarde.

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. (Tehn.) Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se înnădesc două piese în prelungire. 2. (Muz.; la pl.) Pereții laterali care susțin cele două fețe ale unui instrument de coarde.

ECLÍSĂ s.f. 1. Placă de lemn sau de metal care servește la înnădirea a două piese (mai ales a șinelor de cale ferată). 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. éclisse].

ECLÍSĂ s. f. 1. placă de lemn, de metal etc. care servește la înnădirea a două piese alăturate prin șuruburi, nituri sau sudură. 2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două fețe. (< fr. éclisse)

ECLÍSĂ ~e f. Piesă de lemn sau de metal care servește la înnodarea a două piese alăturate. /<fr. éclisse

*eclísă f., pl. e (fr. éclisse). Placă de fer care unește o șină de cale ferată cu alta.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștinței; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

eclipsă sf [At: NECULCE, L. 147 / V: (înv) ~clips (pl: ~uri), ~psis (pl: ~uri) sn, ~pse, eclisă, clip~, (îvr) ~si, ~cli sf / Pl: ~se / E: fr éclipe, lat éclipsis] 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2 Perioadă de timp cât durează eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporară a cunoștinței. 6-8 Perioadă de timp cât durează eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lipsă de strălucire. 10 (Fig) Scădere a forței creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Decădere. 12 (Fig) Lâncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioadă de timp cât durează eclipsa (9-13). 19 Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. l. (Astron.) Întunecare temporară, dispariție totală sau parțială a imaginii unui corp ceresc ca urmare a acoperirii lui de către alt astru sau a intrării lui în umbra altui corp ceresc. ◊ Eclipsă de soare = întunecare temporară a soarelui cauzată de interpunerea lunii între pămînt și soare. Eclipsă de lună = întunecare temporară a lunii cauzată de interpunerea pămîntului între soare și lună. 2. Fig. Întunecare temporară a conștiinței, pierdere momentană a facultăților mintale. Toți trecuseră prin eclipsele plăcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42.

ECLÍPSĂ s.f. 1. Dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator și corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitența luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. [< fr. éclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a dispărea].

ECLÍPSĂ s. f. 1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. ◊ întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. (< fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

ECLÍPSĂ ~e f. 1) Dispariție (totală sau parțială) a imaginii unui astru datorită interpunerii unui corp ceresc între el și locul de observare. ~ de Soare. ~ de Lună. 2) fig. Trecere în umbră a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-] /<lat. eclipsis, fr. éclipse

eclipsă f. 1. disparițiune momentană a unui astru ascuns de altul: eclipsă de soare, de lună; 2. fig. întunecime morală sau intelectuală. Eclipsele speriau odinioară pe popoarele ignorante; astăzi ele se prezic, ca niște fenomene cu totul naturale, cu mii de ani înainte.

*eclípsă f., pl. e (vgr. ékleipsis. V. lipsă). Întunecime, disparițiune totală saŭ parțială a unuĭ astru pin interpunerea altuĭ astru. Fig. Întunecare a inteligențeĭ. – În Let. 2, 264, eclipsis, n. (după ngr.). – Eclipsa de lună se produce cînd pămîntu se pune între soare și lună și o acopere cu umbra, și de soare cînd luna se pune între soare și pămînt. Eclipsele de soare se întîmplă la fiecare 28 de anĭ și 11 zile. Se pare că Haldeiĭ în sec. VIII în ainte de Hristos studiase eclipsele. Filosofu Anaxagora a expiat, se zice, în închisoare îndrăzneala de a combate credințele timpuluĭ saŭ arătînd adevăratele cauze ale eclipselor. Astronomia de astăzĭ prezice cu mult în ainte ora fixă a lor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ecli (desp. e-cli-) s. f., g.-d. art. eclisei; pl. eclise corectat(ă)

ecli (e-cli-) s. f., g.-d. art. eclisei; pl. eclise

eclísă s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. eclísei; pl. eclíse

eclipsă (desp. e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsei; pl. eclipse

eclipsă (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsei; pl. eclipse

eclípsă s. f. (sil. – clip -), g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ECLÍPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)

ECLIPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

eclípsă (eclípse), s. f. – Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru. – Var. (înv.) eclipsis. Gr. ἔϰλειψις (sec. XVII) și modern din fr. éclipse.Der. eclipsa, vb.; ecliptic, adj. Cf. Gáldi 176.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

eclisă, parte a instrumentelor cu coarde, care face legătura între fața superioară și cea inferioară. V. violină.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

eclipsă, eclipse s. f. (prst.) 1. impotență, tulburări erectile. 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de o boală, de un accident etc. 3. perioadă nefastă.

Intrare: eclisă
  • silabație: e-cli-să info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecli
  • eclisa
plural
  • eclise
  • eclisele
genitiv-dativ singular
  • eclise
  • eclisei
plural
  • eclise
  • ecliselor
vocativ singular
plural
Intrare: eclipsă
  • silabație: e-clip-să info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclipsă
  • eclipsa
plural
  • eclipse
  • eclipsele
genitiv-dativ singular
  • eclipse
  • eclipsei
plural
  • eclipse
  • eclipselor
vocativ singular
plural
eclips
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eclipse
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eclipsi2 (s.f.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eclipsis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ecliză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
  • silabație: e-cli-să info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecli
  • eclisa
plural
  • eclise
  • eclisele
genitiv-dativ singular
  • eclise
  • eclisei
plural
  • eclise
  • ecliselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ecli, eclisesubstantiv feminin

  • 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (la) plural Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

eclipsă, eclipsesubstantiv feminin

  • 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Eclipsă de Soare = întunecare temporară a soarelui cauzată de interpunerea lunii între Pământ și Soare. DLRLC
    • 1.2. Eclipsă de Lună = întunecare temporară a Lunii cauzată de interpunerea Pământului între Soare și Lună. DLRLC
  • 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. figurat Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. DEX '09 DEX '98 DN
    • 3.1. Întunecare temporară a cunoștinței. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: absență
      • format_quote Toți trecuseră prin eclipsele plăcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42. DLRLC
    • 3.2. Scădere a forței creatoare a unei persoane. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii