ECLIPTIC, -Ă, ecliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Cerc imaginar rezultat prin intersecția planului orbitei Pământului cu sfera cerească și care constituie traiectoria descrisă de Soare în mișcarea sa aparentă. 2. Adj. privitor la ecliptică (1), raportat la ecliptică. Coordonate ecliptice. – Din fr. écliptique.

ecliptic, ~ă [At: GHEOGRAFIE 9^r / Pl: ~ici, ~ice / E: fr écliptique] 1 sf Orbită imaginară descrisă de soare în mișcarea lui anuală aparentă pe sfera cerească. 2-3 a Privitor la ecliptică (1) sau la eclipsă (1). 4 a Raportat la ecliptică (1). 5 a (Îs) Coordonate ~ice Latitudine și longitudine a aștrilor pe bolta cerească.

ECLIPTIC, -Ă, ecliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Orbită imaginară descrisă de soare în mișcarea lui anuală aparentă pe sfera cerească. 2. Adj. Privitor la ecliptică (1), raportat la ecliptică. Coordonate ecliptice. – Din fr. écliptique.

ECLIPTIC, -Ă, ecliptici, -e, adj. (Astron.; numai în expr.) Coordonate ecliptice = longitudinea și latitudinea cerească.

ECLIPTIC, -Ă adj. Referitor la ecliptică. ◊ Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească. [Cf. fr. écliptique, gr. ekleiptikos].

ECLIPTIC, -Ă I. adj. referitor la ecliptică. ♦ coordonate ~e = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească. II. s. f. orbită descrisă de Soare în mișcarea lui aparentă anuală pe bolta cerească. ♦ axa čii = diametru al sferei cerești perpendicular pe planul eclipticii. (< fr. écliptique)

*eclíptic, -ă adj. (vgr. ekleiptikós). Relativ la eclipsă. S. f. Orbită pe care soarele pare c’o descrie în prejuru pămîntuluĭ considerat ca fix. Orbită pe care o descrie pămîntu în mișcarea luĭ anuală și pe care se produc eclipsele.

ecliptic (referitor la ecliptică) (desp. e-clip-) adj. m., pl. ecliptici; f. ecliptică, pl. ecliptice

ecliptic (referitor la ecliptică) (e-clip-) adj. m., pl. ecliptici; f. ecliptică, pl. ecliptice

ecliptic adj. m. (sil. -clip-), pl. ecliptici; f. sg. ecliptică, pl. ecliptice