6 definiții pentru echistică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane din perspectivă istorică. – Din engl. ekistics.

echístică sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~ici / E: eg ekistics] Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în pespectivă istorică.

ECHÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în perspectivă istorică. – Din engl. ekistics.

ECHÍSTICĂ s.f. Disciplină urbanistică de ansamblu a așezărilor umane temporare sau permanente, care are în vedere în special orașele viitorului. [Et. incertă].

ECHÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare. (< engl. ekistics, fr. équistique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echístică s. f., g.-d. art. echísticii

Intrare: echistică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echistică
  • echistica
plural
genitiv-dativ singular
  • echistici
  • echisticii
plural
vocativ singular
plural

echistică

  • 1. Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane din perspectivă istorică.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: