ECHIPOLÉNT, -Ă, echipolenți, -te, adj. (Rar) Care este de forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același conținut. – Din fr. équipollent.

echipolént, ~ă a [At: COSTINESCU, 390 / S și: ecui~ / V: (îvr) ~línte / Pl: ~nți, ~e / E: fr équipollent] 1-2 (Rar) De forțe sau de valori egale. 3 (D. noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același conținut.

ECHIPOLÉNT, -Ă, echipolenți, -te, adj. (Rar) De forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același conținut, – Din fr. équipollent.

ECHIPOLÉNT, -Ă adj. (Rar) De forțe, de valori egale. ♦ (Despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă în forme diferite același înțeles. [< fr. équipollent, cf. lat. aequus – egal, pollere – a fi tare].

ECHIPOLÉNT, -Ă adj. 1. de forțe, de valori egale. 2. (log.; despre noțiuni, judecăți) care exprimă în forme diferite același înțeles; echivalent. 3. (mat.; despre vectori) egali, paraleli și de același sens. (< fr. équipollent, lat. aequipollens)

ECHIPOLÉNT ~tă (~ți, ~ te) 1) Care este de valoare egală. 2) (despre noțiuni sau judecăți) Care exprimă același sens în forme diferite. /<fr. équipollent

echipolínte a vz echipolent

echipolént adj. m., pl. echipolénți; f. echipoléntă, pl. echipolénte

echipolént adj. m., pl. echipolénți; f. sg. echipoléntă, pl. echipolénte