7 definiții pentru echipolență echipolențiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence.

ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence.

echipolență sf [At: COSTINESCU, 390 / V: equi~, (îvr) ~țiu sn / E: fr équipollence] 1 (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. 2 (Log) Raport existent între două enunțuri care sunt adevărate sau false împreună Si: echivalență.

ECHIPOLÉNȚĂ s.f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. [< fr. équipollence].

ECHIPOLÉNȚĂ s. f. 1. egalitate de forțe, de puteri. 2. (log.) raport de egalitate între două propoziții sau concepte de aceeași extensie; echivalență. 3. (mat.) relație între vectori echipolenți. (< fr. équipollence, lat. aequipollentia)

echipolénțiu sn vz echipolență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echipolénță s. f., g.-d. art. echipolénței

echipolénță s. f., g.-d. art. echipolénței

Intrare: echipolență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echipolență
  • echipolența
plural
genitiv-dativ singular
  • echipolențe
  • echipolenței
plural
vocativ singular
plural
echipolențiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

echipolență echipolențiu

  • 1. rar Egalitate de forțe, de puteri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: