2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. Gen al artei circului care presupune păstrarea echilibrului în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. Capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor utilizate pentru a ieși dintr-o situație dificilă. – Din echilibrist. Cf. germ. Equilibristik.

echilibrístică sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 34 / Pl: ~ici / E: echilibrist + -ică, cf ger Equilibristik] 1 Menținere în echilibru (1) în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului. 2 Artă, îndemânare de a menține în echilibru (1) în poziții dificile corpul sau diferite obiecte. 3 (Spc) Număr de circ al echilibristului (1).

ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. Arta de a-și păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație dificilă. – Din echilibrist. Cf. germ. Equilibristik.

ECHILIBRÍSTICĂ, echilibristici, s. f. Arta de a păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului (mersul pe frînghie etc.). Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică. PAS, Z. I 107. Un catarg de brad pe care, cu ani în urmă, apa crescută l-a lăsat în curmezișul albiei... Nu e o punte, e un prilej de echilibristică. SADOVEANU, V. F. 114. ◊ Fig. Dar în general, toate aceste speculațiuni înalte sînt o echilibristică intelectuală. GHEREA, ST. CR. II 34.

ECHILIBRÍSTICĂ s.f. Menținerea echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca ușor în situații dificile; totalitatea acțiunilor, a sforțărilor și a mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație grea. [Cf. germ. Equilibristik].

ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. menținere a echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. 2. (fig.) arta de a se descurca ușor în situații dificile. (< germ. Equilibristik)

ECHILIBRÍSTICĂ f. 1) Arta de a-și păstra echilibrul în situații neobișnuite. 2) fig. peior. Posibilitatea de a se descurca ușor în situații dificile; totalitate a acțiunilor și mijloacelor folosite în acest scop. [G.-D. echilibristicii; Sil. -li-bris-] /Din echilibrist

*echilibrístică f. (d. echilibrist). Arta echilibristuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echilibrístică (-li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibrísticii

echilibrístică s. f. (sil. -bris-), g.-d. art. echilibrísticii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECHILIBRÍSTIC adj. v. acrobatic.

Intrare: echilibristică
  • silabație: -li-bris- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echilibristică
  • echilibristica
plural
genitiv-dativ singular
  • echilibristici
  • echilibristicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: echilibristic
echilibristic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echilibristic
  • echilibristicul
  • echilibristicu‑
  • echilibristică
  • echilibristica
plural
  • echilibristici
  • echilibristicii
  • echilibristice
  • echilibristicele
genitiv-dativ singular
  • echilibristic
  • echilibristicului
  • echilibristice
  • echilibristicei
plural
  • echilibristici
  • echilibristicilor
  • echilibristice
  • echilibristicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

echilibristică

  • 1. Gen al artei circului care presupune păstrarea echilibrului în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică. PAS, Z. I 107.
      surse: DLRLC
    • Un catarg de brad pe care, cu ani în urmă, apa crescută l-a lăsat în curmezișul albiei... Nu e o punte, e un prilej de echilibristică. SADOVEANU, V. F. 114.
      surse: DLRLC
    • figurat Dar în general, toate aceste speculațiuni înalte sînt o echilibristică intelectuală. GHEREA, ST. CR. II 34.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor utilizate pentru a ieși dintr-o situație dificilă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • echilibrist
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba germană Equilibristik
    surse: DEX '09 DEX '98 DN