12 definiții pentru echilibrist

ECHILIBRÍST, -Ă, echilibriști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care s-a specializat în echilibristică. 2. Fig. Persoană care se strecoară cu îndemânare printre dificultăți. – Din fr. équilibriste.

ECHILIBRÍST, -Ă, echilibriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care s-a specializat în echilibristică. 2. Fig. (Persoană) care se strecoară cu îndemânare printre dificultăți. – Din fr. équilibriste.

ECHILIBRÍST, -Ă, echilibriști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu echilibristica. Acrobații echilibriști... ne-au oferit un număr cu totul neobișnuit, în care cele mai anevoioase figuri acrobatice, cerînd mari eforturi fizice, au fost executate cu o ușurință și o artă care amintesc de balet. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2752.

echilibríst (-li-brist) s. m., pl. echilibríști

echilibríst s. m. (sil. -brist), pl. echilibríști

ECHILIBRÍST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în echilibristică. 2. (Fig.) Cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, al minciunii etc. [Cf. fr. équilibriste].

ECHILIBRÍST, -Ă s. m. f. 1. specialist în echilibristică. 2. (fig.) cel care știe să iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al șireteniei, minciunii etc. (< fr. équilibriste)

ECHILIBRÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Artist de circ care practică echilibristica. /<fr. équilibriste

echilibrist m. artist gimnastic care știe a se menține în echilibru.

*echilibríst, -ă s. (d. echilibru). Persoană care stă în echilibru pe o sîrmă întinsă orĭ alt-ceva și jonglează.

echilibrístă (-li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibrístei; pl. echilibríste

echilibrístă s. f. (sil. -bris-), pl. echilibríste

Intrare: echilibrist
echilibrist substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echilibrist echilibristul
plural echilibriști echilibriștii
genitiv-dativ singular echilibrist echilibristului
plural echilibriști echilibriștilor
vocativ singular
plural