ECHER, echere, s. n. (Geom.) 1. Instrument de lemn, de metal sau de celuloid, de obicei în formă de triunghi dreptunghi, folosit la trasarea paralelelor, la desenarea și verificarea unghiurilor drepte și pentru ridicarea de perpendiculare. 2. Instrument topografic folosit la trasarea unei direcții care să facă un anumit unghi cu o direcție dată.