10 definiții pentru ecarte ecarteu

ecarté sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~u / S: (după fr) écarté / Pl: ~uri / E: fr écarté] 1 Joc de cărți la care participă de obicei două persoane. 2 (Lpl) Partide de ecarte (1). modificată

ECARTÉ s. n. (Rar) Numele unui joc de cărți la care participă două persoane. – Din fr. écarté.

ECARTÉ s. n. (Rar) Numele unui joc de cărți la care participă două persoane. – Din fr. écarté.

ECARTÉ s. n. (Rar) Numele unui joc de cărți între două persoane. Începu să joace cu mătușe-sa ecarte. DUMITRIU, B. F. 41.

ecarté s. n., art. ecartéul

ecarté s.n., art. ecartéul

ECARTÉ s.n. Joc de cărți la care participă de obicei două persoane. [< fr. écarté].

ECARTÉ s. n. joc de cărți de două persoane. (< fr. écarté)

*écarté n. (fr. écarté, despărțit, depărtat). Un joc de cărțĭ care se joacă în doĭ, maĭ rar treĭ orĭ patru.

Intrare: ecarte
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecarte ecarteul
plural ecarteuri ecarteurile
genitiv-dativ singular ecarte ecarteului
plural ecarteuri ecarteurilor
vocativ singular
plural
ecarteu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.