opțiuni

4 definiții pentru ebruita

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ebruita vtr [At: CĂLINESCU, I. 89 / P: ~bru-i~ / Pzi: ~tez / E: fr ébruiter] (Frm; c.i. știri, secrete etc.) A face public.

EBRUITÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A răspândi, a divulga (un secret, o știre). [Pron. -bru-i-. / < fr. ébruiter].

EBRUITÁ vb. tr. a răspândi, a divulga (un secret, o știre). (< fr. ébruiter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ebruitá vb., ind. prez. 1 sg. ebruitéz, 3 sg. și pl. ebruiteáză

Intrare: ebruita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ebruita
  • ebruitare
  • ebruitat
  • ebruitatu‑
  • ebruitând
  • ebruitându‑
 singular plural
  • ebruitează
  • ebruitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ebruitez
 (să)
  • ebruitez
  • ebruitam
  • ebruitai
  • ebruitasem
a II-a (tu)
  • ebruitezi
 (să)
  • ebruitezi
  • ebruitai
  • ebruitași
  • ebruitaseși
a III-a (el, ea)
  • ebruitează
 (să)
  • ebruiteze
  • ebruita
  • ebruită
  • ebruitase
plural I (noi)
  • ebruităm
 (să)
  • ebruităm
  • ebruitam
  • ebruitarăm
  • ebruitaserăm
  • ebruitasem
a II-a (voi)
  • ebruitați
 (să)
  • ebruitați
  • ebruitați
  • ebruitarăți
  • ebruitaserăți
  • ebruitaseți
a III-a (ei, ele)
  • ebruitează
 (să)
  • ebruiteze
  • ebruitau
  • ebruitară
  • ebruitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)