13 definiții pentru ebraic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EBRAIC, -Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei și folosită astăzi ca limbă oficială în Israel. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.

ebraic, ~ă [At: FILIMON, O. II, 190 / P: ~bra-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hébraïque, lat hebraicus] 1 a Care aparține evreilor (vechi) Cf evreiesc. 2 a Specific evreilor (vechi) Cf evreiesc. 3 a Privitor la (vechii) evrei Cf evreiesc. 4 a Care aparține limbii sau alfabetului (vechilor) evrei. 5 sf Limbă semitică vorbită de vechii evrei în Palestina, reintrodusă în prezent ca limbă oficială în Israel. 6 sn Termen specific ebraicei (5).

EBRAIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.

EBRAIC, -Ă, ebraici, -e, adj. Care aparține vechilor evrei, care se referă la vechii evrei.

EBRAIC, -Ă adj. Referitor la vechii evrei, al vechilor evrei. [Pron. -bra-ic. / cf. fr. hébraïque, lat. hebraicus].

EBRAIC, -Ă adj. referitor la vechii evrei. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită de vechii evrei, azi limba oficială în Israel. (< fr. hébraïque, lat. hebraicus)

EBRAIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de vechii evrei; propriu vechilor evrei. Studiu ~. [Sil. e-bra-ic] /<fr. hébraïque, lat. hebraicus

ebraic a. privitor la vechii Evrei: limba ebraică.

*ebráic, -ă adj. (lat. hebráicus, d. vgr. ῾ebraïkós). De Ebreŭ, judaic, jidănesc. Limba ebraică, limba semitică pe care o vorbeaŭ Jidaniĭ cînd aveaŭ țara lor în Palestina. Adv. Ca vechiĭ Ebreĭ: a vorbi ebraic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ebraic (desp. e-bra-ic) adj. m., pl. ebraici; f. ebraică, pl. ebraice

ebraic (e-bra-ic) adj. m., pl. ebraici; f. ebraică, pl. ebraice

ebraic adj. m. (sil. -bra-ic), pl. ebraici; f. sg. ebraică, pl. ebraice

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EBRÁIC, -Ă (< fr., lat.) adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Subst., f.) Limbă vorbită de vechii evrei și folosită astăzi ca limbă oficială în Israel. Face parte din familia afro-asiatică, ramura limbilor semitice și este vorbită de majoritatea locuitorilor Israelului. În ebraică, se numește ivrit.

Intrare: ebraic
ebraic adjectiv
  • silabație: e-bra-ic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ebraic
  • ebraicul
  • ebraicu‑
  • ebraică
  • ebraica
plural
  • ebraici
  • ebraicii
  • ebraice
  • ebraicele
genitiv-dativ singular
  • ebraic
  • ebraicului
  • ebraice
  • ebraicei
plural
  • ebraici
  • ebraicilor
  • ebraice
  • ebraicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ebraic, ebraicăadjectiv

  • 1. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.