13 definiții pentru ebraic
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EBRAIC, -Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei și folosită astăzi ca limbă oficială în Israel. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.
ebraic, ~ă [At: FILIMON, O. II, 190 / P: ~bra-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hébraïque, lat hebraicus] 1 a Care aparține evreilor (vechi) Cf evreiesc. 2 a Specific evreilor (vechi) Cf evreiesc. 3 a Privitor la (vechii) evrei Cf evreiesc. 4 a Care aparține limbii sau alfabetului (vechilor) evrei. 5 sf Limbă semitică vorbită de vechii evrei în Palestina, reintrodusă în prezent ca limbă oficială în Israel. 6 sn Termen specific ebraicei (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EBRAIC, Ă, ebraici, -ce, adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă semitică vorbită de vechii evrei. [Pr.: -bra-ic] – Din fr. hébraïque, lat. hebraicus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de toknowro
- acțiuni
EBRAIC, -Ă, ebraici, -e, adj. Care aparține vechilor evrei, care se referă la vechii evrei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EBRAIC, -Ă adj. Referitor la vechii evrei, al vechilor evrei. [Pron. -bra-ic. / cf. fr. hébraïque, lat. hebraicus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EBRAIC, -Ă adj. referitor la vechii evrei. ◊ (s. f.) limbă semitică vorbită de vechii evrei, azi limba oficială în Israel. (< fr. hébraïque, lat. hebraicus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EBRAIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de vechii evrei; propriu vechilor evrei. Studiu ~. [Sil. e-bra-ic] /<fr. hébraïque, lat. hebraicus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ebraic a. privitor la vechii Evrei: limba ebraică.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ebráic, -ă adj. (lat. hebráicus, d. vgr. ῾ebraïkós). De Ebreŭ, judaic, jidănesc. Limba ebraică, limba semitică pe care o vorbeaŭ Jidaniĭ cînd aveaŭ țara lor în Palestina. Adv. Ca vechiĭ Ebreĭ: a vorbi ebraic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ebraic (desp. e-bra-ic) adj. m., pl. ebraici; f. ebraică, pl. ebraice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ebraic (e-bra-ic) adj. m., pl. ebraici; f. ebraică, pl. ebraice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ebraic adj. m. (sil. -bra-ic), pl. ebraici; f. sg. ebraică, pl. ebraice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
EBRÁIC, -Ă (< fr., lat.) adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. ♦ (Subst., f.) Limbă vorbită de vechii evrei și folosită astăzi ca limbă oficială în Israel. Face parte din familia afro-asiatică, ramura limbilor semitice și este vorbită de majoritatea locuitorilor Israelului. În ebraică, se numește ivrit.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: e-bra-ic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ebraic, ebraicăadjectiv
- 1. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Limbă semitică vorbită de vechii evrei și folosită astăzi ca limbă oficială în Israel. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- hébraïque DEX '09 DEX '98 DN
- hebraicus DEX '09 DEX '98 DN