EBEN s. n. Varietate de lemn dur, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și întrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus.

eben sm [At: HELIADE, L. B. II, 103/22 / Pl: ~i / E: fr ébène, lat ebenum] 1 (Bot; înv) Abanos (Diospyros ebenum). 2 Varietate de lemn tare, greu, de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, care se folosește la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative.

EBEN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus.

EBEN s. m. (Franțuzism) Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, dat de diferiți arbori exotici; abanos.

EBEN s.m. (Liv.) Abanos. [< fr. ébène].

EBEN s. n. abanos. (< fr. ébène, lat. ebenus)

EBEN n. rar Lemn de culoare neagră, obținut din arbori exotici, folosit la confecționarea mobilei de lux și a unor instrumente muzicale; abanos /<fr. ébene, lat. ebenus

eben n. 1. Bot. abanos, arborele și lemnul său; 2. de un negru frumos: un păr bogat și negru de eben strălucitor BOL.

*ében, V. abanos.

!eben s. m., pl. ebeni

eben s. n.

eben s. n.

EBEN s. v. abanos.

eben s. v. ABANOS.

EBÉN (< fr., lat.) s. m. 1. Denumire generică pentru esențele lemnoase de culoare închisă, grele, dure, cu pori foarte fini. V. abanos. 2. Nume dat esenței lemnoase a arborelui de palisandru (ex. e de Sénégal, e. de Mozambic). 3. E. verde = nume dat esenței lemnoase de culoare brun-măsliniu-vânăt, ce se obține din specia Diospyros crassifolia.