6 definiții pentru eșantionaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșantionaj sn [At: DN3 / Pl: ~ti-o~ / Pl: ~e / E: fr échantillonage] (Rar) 1-4 Eșantionare (1-4).

EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.

EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.

EȘANTIONÁJ s.n. Eșantionare. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonnage].

EȘANTIONÁJ s. n. 1. serie de eșantioane. 2. eșantionare. (< fr. échantillonnage)

eșantionáj s. n. Cercetare prin eșantioane, sondaj ◊ „Primele cercetări nivometrice sunt dezvoltate într-o zonă de eșantionaj în care intră bazinele râurilor Topolog, Argeș, Vâlsan, Râul Doamnei.” I.B. 25 IV 77 p. 2 (din fr. échantillonnage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșantionáj s. n. (sil. -ti-o-), pl. eșantionáje

Intrare: eșantionaj
eșantionaj substantiv neutru
  • silabație: -ti-o-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșantionaj
  • eșantionajul
  • eșantionaju‑
plural
  • eșantionaje
  • eșantionajele
genitiv-dativ singular
  • eșantionaj
  • eșantionajului
plural
  • eșantionaje
  • eșantionajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)