6 definiții pentru eșantionaj

EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.

EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.

eșantionáj s. n. (sil. -ti-o-), pl. eșantionáje

EȘANTIONÁJ s.n. Eșantionare. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonnage].

EȘANTIONÁJ s. n. 1. serie de eșantioane. 2. eșantionare. (< fr. échantillonnage)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

eșantionáj s.n. Cercetare prin eșantioane, sondaj ◊ „Primele cercetări nivometrice sunt dezvoltate într-o zonă de eșantionaj în care intră bazinele râurilor Topolog, Argeș, Vâlsan, Râul Doamnei.” I.B. 25 IV 77 p. 2 (din fr. échantillonnage)

Intrare: eșantionaj
eșantionaj substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșantionaj eșantionajul
plural eșantionaje eșantionajele
genitiv-dativ singular eșantionaj eșantionajului
plural eșantionaje eșantionajelor
vocativ singular
plural