7 definiții pentru eșantiona

EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză

eșantioná vb., ind. prez. 1 sg. eșantionéz, 3 sg. și pl. eșantioneáză

EȘANTIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și când ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner].

EȘANTIONÁ vb. tr. 1. a confrunta eșantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eșantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. échantillonner)

A EȘANTIONÁ ~éz tranz. (măsuri, greutăți) A confrunta cu eșantionul. /<fr. échantilloner

Intrare: eșantiona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eșantiona eșantionare eșantionat eșantionând singular plural
eșantionea eșantionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eșantionez (să) eșantionez eșantionam eșantionai eșantionasem
a II-a (tu) eșantionezi (să) eșantionezi eșantionai eșantionași eșantionaseși
a III-a (el, ea) eșantionea (să) eșantioneze eșantiona eșantionă eșantionase
plural I (noi) eșantionăm (să) eșantionăm eșantionam eșantionarăm eșantionaserăm, eșantionasem*
a II-a (voi) eșantionați (să) eșantionați eșantionați eșantionarăți eșantionaserăți, eșantionaseți*
a III-a (ei, ele) eșantionea (să) eșantioneze eșantionau eșantiona eșantionaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)