2 definiții pentru eșafoda

eșafodá vb., ind. prez. 1 sg. eșafodéz, 3 sg. și pl. eșafodeáză

EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].

Intrare: eșafoda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eșafoda eșafodare eșafodat eșafodând singular plural
eșafodea eșafodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eșafodez (să) eșafodez eșafodam eșafodai eșafodasem
a II-a (tu) eșafodezi (să) eșafodezi eșafodai eșafodași eșafodaseși
a III-a (el, ea) eșafodea (să) eșafodeze eșafoda eșafodă eșafodase
plural I (noi) eșafodăm (să) eșafodăm eșafodam eșafodarăm eșafodaserăm, eșafodasem*
a II-a (voi) eșafodați (să) eșafodați eșafodați eșafodarăți eșafodaserăți, eșafodaseți*
a III-a (ei, ele) eșafodea (să) eșafodeze eșafodau eșafoda eșafodaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)