3 definiții pentru eșafoda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșafoda vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~dez / E: fr échafauder] (Fîr; c. i. piesele unui eșafodaj) A asambla între ele pentru a forma un tot (și a face ca sistemul să funcționeze).

EȘAFODÁ vb. I. tr. (Rar) A ridica, a construi (o schelă, un eșafodaj). [< fr. échafauder].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșafodá vb., ind. prez. 1 sg. eșafodéz, 3 sg. și pl. eșafodeáză

Intrare: eșafoda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșafoda
  • eșafodare
  • eșafodat
  • eșafodatu‑
  • eșafodând
  • eșafodându‑
singular plural
  • eșafodea
  • eșafodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eșafodez
(să)
  • eșafodez
  • eșafodam
  • eșafodai
  • eșafodasem
a II-a (tu)
  • eșafodezi
(să)
  • eșafodezi
  • eșafodai
  • eșafodași
  • eșafodaseși
a III-a (el, ea)
  • eșafodea
(să)
  • eșafodeze
  • eșafoda
  • eșafodă
  • eșafodase
plural I (noi)
  • eșafodăm
(să)
  • eșafodăm
  • eșafodam
  • eșafodarăm
  • eșafodaserăm
  • eșafodasem
a II-a (voi)
  • eșafodați
(să)
  • eșafodați
  • eșafodați
  • eșafodarăți
  • eșafodaserăți
  • eșafodaseți
a III-a (ei, ele)
  • eșafodea
(să)
  • eșafodeze
  • eșafodau
  • eșafoda
  • eșafodaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)