DĂSCĂLIȚĂ, dăscălițe, s. f. (Popular, azi rar) Învățătoare (mai ales la țară); p. ext. (arhaizant și familiar) profesoară; soție de dascăl (1, 4). Se va face și ea dăscăliță, va fi directoarea vreunui institut. GALACTION, O. I 637. Tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniță, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliță. GOGA, P. 29. Cînd mi-ai fi tu dăscăliță, Ai vedea cum m-aș sili. NEGRUZZI, S. III 24.