dăltiță sf [At: ODOBESCU, S. 1, 338 / Pl: ~țe / E: daltă + -iță] 1-14 Daltă (1-7) mică Si: dălticică (1-14), dăltuliță (1-14), dăltuș (1-14), dăltuță (1-14). 15 (Spc) Daltă mică folosită la cizelare și în lucrările de gravare în lemn, în metal, în piatră, linoleum, celuloid etc. 16 (Reg) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri (la curele, la opinci, la urechile oilor etc.). 17 (Reg) Potricală¹. 18 Semn făcut cu potricala¹ la urechia oilor, pentru a fi recunoscute (de proprietar).