DĂLBAN < subst. *dălban, epitet ironic pentru țigani, format a contrario, din contaminarea subst. nălban[t] < tc. nalband „potcovar” cu adj. dalb, vechii potcovari fiind în genere țigani, unii rămași de la Tătari; ei vor fi adus și termenul meseriei la noi- cf. epitetul similar balaoacheș < băl. „alb” – oacheș „negricios” 1. Dălban (C Ștef; Div 89; 17 B II 281);- Ioan, mold. (RI XX 246; Vel; 16 A I 163); Dălbăn/escul, Stan (17 B II 281); -ești s. (ib. 122). 2. Dîlban, 1467 (Ț-Rom 267). 3. Dîrban (17 B II 93). 4. Cf. Dolban, mold. (Sur V) și Dolbanici, H. (C Bod). 5. Dălban zis și Dulban (17 B III 550); Dulban (BAP II 349). V. și Nălban (Partea III-a).