Definiția cu ID-ul 1053296:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dăinuire sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~nire / Pl: ~ri / E: dăinui] 1 Continuare a existenței în timp Si: dăinuit, durare, durat1, menținere, păstrare, perpetuare, persistare, rămânere, stăruință, ținere, (liv) subzistare, (îvr) dăineală, petrecere. 2 (Rar) Trăire.