DÎRLOG, † DĂLOG sm. 1 Hăț, cureaua frîului la calul de călărie: Scatiu sta ghemuit, cu dîrlogii strînși în mîna stîngă, înfipt în șea ca un drac (D.-ZAMF.); Moș Nichifor apucă iepele de dîrlog, cîrnește căruța (CRG.) ¶ 2 † Ștreangul legat de căpăstrul calului (VIC.): muiarea lui să tragă măgarul de dălogul căpestrului (PRV.-MB.) ¶ 3 Dă(r)logi pl. Trans. Două bucăți de lînă, îmbrăcate în pînză, pe care le pun femeile pe cap, la dreapta și la stînga, pentru a așeza peste ele cozile; sînt legate între ele printr’o sforicică (DENS.) (🖼 1852).