dârvălit², ~ă a [At: LUNGIANU, CL. 223 / V: (reg) dărvăli~, dăr~, dâlv~, ~ări~, der~, derveli~, dreveli~ / Pl: ~iți, ~e / E: dârvăli] (Înv) 1 (D. haine) Murdărit la lucru Si: (înv) dârmolit² (1). 2 (D. haine) Scos din folosință prin prea multă purtare Si: (înv) dârmolit² (2). 3 (D. oameni și animale) Supus la muncă foarte grea Si: (înv) dârmolit² (3). 4 (Reg; d. muncă) Căreia i se supraveghează executarea Si: (înv) dârmolit² (3). 5 (Pex; d. animale) Dresat pentru munci grele Si: (înv) dârmolit² (5). 6 (Reg; d. oameni) Certat foarte rău Si: (înv) dârmolit² (6). 7 (Reg; d. oameni) Blestemat, fiind dat celui rău Si: (înv) dârmolit² (7). 8 (Reg; d. pământ) Care este bătătorit Si: (înv) dârmolit² (8). 9 (Reg) Făcut una cu pământul Si: (înv) dârmolit² (9).