dveră sf [At: (a. 1824) IORGA, S. D. XIII 161 / V: (înv) dveară, ~rniță, dver sm / Pl: ~re, ~ri / E: vsl двьрь] (Înv) 1 (Urmat de determinări ca „mare”, „mic”, „împărătesc”) Fiecare dintre cele trei uși ale iconostasului sau altarului, una centrală și două laterale. 2 Perdea de stofă care acoperă fiecare dintre cele trei intrări în altar, înlocuind ușile Cf zaveră. modificată