10 definiții pentru dveră dveară dver dverniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dvéră sf [At: (a. 1824) IORGA, S. D. XIII 161 / V: (înv) dveáră, ~rniță, dver sm / Pl: ~re, ~ri / E: vsl двьрь] (Înv) 1 (Urmat de determinări ca „mare”, „mic”, „împărătesc”) Fiecare dintre cele trei uși ale iconostasului sau altarului, una centrală și două laterale. 2 Perdea de stofă care acoperă fiecare dintre cele trei intrări în altar, înlocuind ușile Cf zaveră. modificată

dveră f. ușa iconostasului: popa blagoslovi din mijlocul dverei. [Slav. DVERĬ, ușă].

dvéră f., pl. e și ĭ (vsl. dvĭrĭ, rus. dverĭ, ușă. V. vornic, pridvor). Vechĭ. Ușă la tîmpla bisericiĭ. V. zăveasă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dvéră (-re), s. f. – Poartă din trei părți care ascunde altarul credincioșilor. – Var. dveară. Sl. dvĕrĭ (Tiktin; Candrea), pl. dveri, cu sing. analogic (Byck-Graur 36).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dvéră, dvére, s.f. (înv.) ușa iconostasului de la biserică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

dvéră, dvere s. f. Perdeaua de deasupra ușilor împărătești fixate la mijlocul catapetesmei, care se coboară sau se ridică potrivit tipicului sfintelor slujbe; (înv.) catapeteasmă. – Din sl. dverĭ „ușă”.

DVÉRĂ (< sl.) s. f. 1. Fiecare dintre cele trei uși ale iconostasului, două laterale și una centrală (d. împărătească). 2. Piesă decorativă de forma unei perdele care acoperă spațiul liber de la intrările în altar ale tâmplei.

Intrare: dveră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dve
  • dvera
plural
  • dvere
  • dverele
genitiv-dativ singular
  • dvere
  • dverei
plural
  • dvere
  • dverelor
vocativ singular
plural
dveară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dver
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dverniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.