2 intrări

5 definiții

duvá sf [At: DLR ms / V: dová / Pl: ? / E: tc duvo] (Trî) Rugăciune.

duvá (-ále), s. f. – Rugăciune a musulmanilor. – Var. dova. Tc. duva, din arab. du’a (Șeineanu, III, 50). Sec. XVIII, înv.

duvá s.f. (înv.) rugăciunea turcească.

duvá f. (turc. duva, d. ar. dua). Vechĭ. Rar. Rugăcĭunea Turcilor. – Și dova. V. namaz.

dúvă sf [At: CONV. LIT. XXII, 333 / Pl: ? / E: nct] (Înv; îs) ~va ficatului Distomatoză.

Intrare: duva
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duva
  • duvaua
plural
  • duvale
  • duvalele
genitiv-dativ singular
  • duvale
  • duvalei
plural
  • duvale
  • duvalelor
vocativ singular
plural
Intrare: duvă
duvă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.